SEBAH.neT

La mulți ani!!!

Acum 2 ani eram proaspăt mutat în Oradea, având o vechime de o lună. Am ajuns la același majorat dintr-o greșeală. N-am schimbat nici măcar o vorbă. Printr-un miracol a ajuns numărul ei de telefon la mine, respectiv al meu la ea. Eu sparg gheața, ea e promptă la fiecare impuls al meu. Mesageria durează aproximativ o lună, cu câte 3-4 mesaje pe zi.
Primesc la un moment dat un mesaj “nu vi în 10 minute până la statuia lui Cantemir?”. Eram în pijama :”>, mă uitam la meci, dar la primirea mesajului am țâșnit din pat.
Când am vazut-o nu era s-o recunosc ( vorbesc foarte serios ). Dar era ceva ce-mi spunea că e EA.

Ne-am așezat pe o bancă și am povestit… am povestit atâtea că nici dacă mă torturez singur nu-mi aduc aminte de pălăvrăgeala din seara respectivă. Știu doar un lucru : stăteam și o priveam. Mă fascina cu fiecare cuvânt pronunțat, mă fascina cu fiecare zâmbet, zâmbet care mă face să tresar și acum, mă fascina doar cum mă privea. Am devenit o victimă sigură. Timpul exterior trecea mult prea repede față de ceea ce simțeam noi, prințesa având a 2-a zi școala de șoferi așa că a plecat ( asta nu înainte de a mă oferi să o conduc acasă ). Prinsesem curaj, prinsesem aripi! Măream numărul de mesaje trimise din acel moment, răspunsul fiind pe măsură. Urmând ca după câteva zile bune să o învit la o cafea! Ea acceptă, chiar dacă avea un program prea încărcat pentru orice în ziua respectivă. Reușesc cumva să fac și întârziu o oră ( îmi cer scuze încă odată ), dar ea era încă acolo. Mă deținea în totalitate. Chiar nu mai știam ce să fac. În seara respectivă așteptam cineva să vină în Oradea. Stabilesc detaliile și o invit si pe ea în oraș. Spre mirarea mea ( totuși, am întârziat o oră ) răspunsul ei este afirmativ.
Ajunge cunoștința mea, ne ocupăm masa în local, încep povestirile, dar mie nu-mi stătea capul decât la ea. Era 5 septembrie aproape de miezul nopții. Primesc un mesaj “nu vi în față la Raiffeisen după mine?“. Alergând am străbătut poteca itinerară. Și o văd! O văd! Strălucește mai tare ca orice stea, e cea mai frumoasă dintre cele mai frumoase, cu un zâmbet oprește timpul în loc! E acolo! Eu sunt aproape. Vine înspre mine cu un milkshake în mână și în pași de șotron… vroiam să o pup amical, dar atunci simt ceva! Răspunsul ei este și mai profitabil pentru mine. Cu un sărut mai lung îmi atinge buzele. Visam sau era realitate? Era realitate! M-a acaparat cu totul! Eram al ei! Era a mea! Era data de 6 septembrie 2006! O zi în care am cunoscut cea mai marcantă persoană din viața mea. Era Monica D.! Din acea zi dată până în zilele noastre ea este tot timpul alături de mine. Și la bine, și la greu! Ea mă susține tot timpul, indiferent de cât de idioată e ideea mea. Râde cu mine, plânge cu mine! She’s the one! Împreună facem un întreg ( deci Sebi + Moni = întreg ). Tu mi-ai readus zâmbetul adevărat pe buze, tu te faci vinovată și de succesele mele din ultimii doi ani ( și de succesele ce vor urma )… Tu ești totul pentru mine! Te iubesc Monica! Te ador! Cu ocazia acestei zile îți urez un La mulți ani ! Îți mai dedic și piesa de mai jos, piesă de care suntem legați sentimental. Te iubesc!