Mi-am adus aminte de peripetiile din vara copilariei ( e mai lunga vara asta ). Pe vremea cand stateam in Carei ( e municipiu, nu sat, for Fucks Sake ) aveam in vecinatate un cimitir. M-am mutat in Oradea. Cand ies din curte si arunc o privire peste vilele de peste drum vad tot cimitirul ( de data asta cel din Oradea ). Sunt urmarit de ‘casele de veci’.
Hai sa revin la subiect ( aveam nevoie de o introducere ). Citind un articol la Jimmy despre ‘mortii’ care se trezesc la viata am avut un ‘flash’ cu noptile de vara pierdute la joaca… in cimitir. Jucam ‘hide & seek’ ( nu-mi vine o forma mai literara in minte la ‘tupu’ ) dupa lasarea serii ( ora aproximativa 22:00 ) printre cruci. Eram vreo 20 si ceva de copilandrii, bezmetici, care ne cataram pe cripte, capele, crucile mormintelor. De profanat N-AM profanat nimic, dar ne speriam al naibii de mult cand mai iesea o baba care-si jelea sotul mort din capela. WoW… ce senzatii tari!